Proprietatea se afla situata in Orasul de Jos, la 5 minute de mers de Pasajul Scarilor, 7 minute de Piata Mare si 5 min de Podul Minciunilor.
In vecinatate exista restaurantul portughez Old Lisabon, resturantul Maya si restaurantul Teatro, un magazin de vinuri speciale, un salon de masaj si cosmetic. La aproximativ 700m se afla Piata Cibin cu legume si produse din Marginimea Sibiului.
La cca 7-10 minute de mers pe jos, se afla Piaţa Mare, Piaţa Mica si Piaţa Huet
Piaţa Mare
Piaţa Mare există din 1366 odată cu finalizarea celei de-a 3-a centuri de fortificaţii a oraşului.
În 1408 este amintit Mathias Baldi care a cumpărat şi reparat o casă de piatră în Piaţa Mare, iar în 1411 Mathia Tromenauer vinde o casă de piatră lui Nicolaus Jenkowitz. În acelaşi an piaţa este menţionată într-un document ca fiind piaţă de cereale.
Latura nordică a fost formată în prima fază, prin construcţia în 1466 a clădirii Breslei Croitorilor (o latură spre Piaţa Mică) şi a altor case medievale.
În cursul evului mediu, în piaţă se desfăşurau cele mai importante evenimente legate de viaţa cotidiană a oraşului, cum ar fi adunările publice şi execuţiile.
Piaţa era străbătută de un pârâu care venea din actuala stradă N. Bălcescu şi care se bifurca în dreptul casei Haller. O parte îşi continua drumul spre actuala stradă Magheru, iar cealaltă tranversa piaţa şi îşi urma cursul spre Orasul de Jos.
În faţa casei Haller (nr. 10) se ridica clădirea gărzii până în 1775 când a fost demolată.
Piaţa Mică
Piaţa Mică era denumită în documente Circulus Parvus şi se afla pe suprafaţa celei de-a doua centuri de fortificaţii a oraşului.
Piaţa este împărţită în două părţi distincte de stradă Ocnei care coboară pe sub Podul Minciunilor spre Oraşul de jos.
Latura nordică şi estică a pieţei urmăreşte conturul celei de-a doua centuri de fortificaţii, prezentându-se sub formă circulară. Clădirile din partea nordică a străzii Ocnei, au o formă concavă şi urmăresc conturul primei centuri de fortificaţii, ele despărţind Piaţa Mică de Piaţă Huet.
Clădirile din Piaţa Mică (cu o singură excepţie) nu au acel portal masiv, boltit caracteristic Pieţei Mari sau străzii Bălcescu.
Caracteristica caselor din Piaţa Mică este loggia de la parter, boltită şi semideschisă spre piaţă, cu arcade semicirculare susţinute de portanţi. Clădirile din Piaţa Mică adăposteau ateliere meşteşugăreşti şi în aceste spaţii erau etalate mărfurile. Începând cu mijlocul sec XIX, arcadele au început să fie zidite.
În sud-est, piaţa a primit aspectul actual abia în secolul al XVIII-lea, când, pe locul casei breslei croitorilor, s-a construit biserica şi casa parohială romano-catolică (1726-1733).
Lângă Casa parohială se afla o fântână cu roată, împrejmuită de un gard metalic. Mai târziu a fost tranformată în fântână cu pompă, iar la mijlocul sec. XIX a fost părăsită şi acoperită cu fostăne de stejar.
Piaţa conservă, cu puţine modificări, aspectul din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, toate clădirile fiind monumente istorice, distingându-se atât elementele de fortificaţie, clădirile publice sau casele de locuit.
Clădirile sunt înalte şi prezintă acele lucarne lenticulare cunoascute sub denumirea de ‘ochii sibiului’
Denumiri vechi:
| 1582 | Auffdem, kleinen Ring |
| 1751 | Kleiner Platz |
| 1875 | KleineRing |
| 1919 | Prinz Carls Ring |
| 1934 | P-ţa Mică |
| 1947 | P-ţa 6 Martie |
| 1990 | P-ţa Mică |
Piaţa Huet
Piaţa Huet s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Incinta propriu-zisă datează de la sfârşitul secolului al XII-lea, existenţa prepoziturii în anul 1191 fiind un termen “ante quem” pentru datarea actualei suprafeţe a pieţei.
În urma cercetărilor arheologice întreprinse în Piaţa Huet din Sibiu, au fost descoperite fundaţiile unui edificiu de cult de plan central (rotondă), de tipul capelelor senioriale duble, cu criptă prevăzută cu coloană centrală, parter probabil absidat destinat cultului şi eventual etaj defensiv. Este considerată a fi prima capelă din Sibiu. După secolul al XIII-lea, rotonda este preluată de către comunitatea sibiană şi transformată în capelă cimiterială, vechea criptă devenind osuar. Monumentul dispare din peisajul sibian după secolul XVII.
Locul unde se afla aceasta capelă este marcat în pavaj pe latura de est a Pieţei Huet. (Sursa: DIE MITTELALTERLICHE ROTUNDE AM HUET-PLATZ IN HERMANNSTADT/SIBIU de ZENO-KARL PINTER).
Clădirile au fost ridicate pe locul fostelor ziduri şi odată cu extinderea fortificaţiilor prima incintă şi-a pierdut rolul practic.
În 1415 este menţionată aici existenţa capelei cu hramul Sf. Iacob (Jakob), dreptul de patronat fiind concesionat de către Papă unuia din vicejuzii Sibiului pe nume Iacob.
În anul 1592 comitele Albert Huet, al cărui nume a fost atribuit ulterior pieţii, a instalat in capela biblioteca bisericească şi cea a şcolii care funcţiona în vecinătate din anul 1380.
În ghidul turistic al lui Hochmeister din 1790 se spune că aceasta a fost prima biserică din Sibiu de la 1191 dedicată regelui Ladislau cel evlavios, informaţie evident greşită.
De asemenea, în imediata apropiere a capelei se afla Turnul Preoţilor, alături de care se ridica casa lui Thomas Gulden, cel care o donează în 1470 oraşului drept sediu al primăriei.
A fost sediul al primăriei până în 1549 când oraşul vinde clădirea lui Gallus Lutsch şi cumpăra casa lui Markus Pempflinger pentru noul sediu (actualul muzeu de istorie)
În faţa bisericii şi a portalului de nord se aflau trei stejari bătrâni care au fost tăiaţi în jurul anului 1830
Denumiri vechi:
| 1692 | Friedhof |
| 1737 | Kirchhof |
| 1872 | Huet |
| 1947 | P-ţa Griviţa |
